Brüderlichkeit / frățietate

 

Brüderlichkeit

wenn nicht weil wir nicht wissen können 
wie zu Beginn die Welt uns erscheint hat,
woher ihre Gaben gekommen sind
und wohin wir alle verschwinden werden,

wenn nicht weil das Leben im Bauch 
mit dem Vorgefühl des Todes so ähnlich ist,

zumindest weil wir zusammen und von alleine
mit der selben Erde 
ins Unendliche fahren,

sagen wir viele Male und unerhört
in einer Ecke des Seins: 

Brüderlichkeit!

_________________

frățietate

dacă nu pentru că nu putem ști

cum ne-a apărut lumea întru început

de unde au venit darurile ei

și unde vom dispărea cu toții,

dacă nu pentru că viața în pântece

seamănă atât de mult cu presimțirea morții

cel puțin pentru că împreună și de la sine

călătorim cu același pământ

în nesfârșit,

spunem de multe ori și neauzit

într-un colț al ființei:

frățietate

Gott weiß wer ich bin / Dumnezeu știe cine sunt

Gott weiß wer ich bin

Wer kann ich sein?

Wenn ich gut denke,

mein eigenes Bild über mich

ist benebelt.

Manchmal um klarer zu sehen

schaue ich an mein Bild

durch die Augen der Menschen neben mir 

wie durch eine Brille.

Aber ich sehe immer etwas anderes,

sogar ganz entgegengesetzte Dinge.

Es ist lustig.

Ich fühle mich wie in einem Labyrinth

mit verformbaren Spiegeln:

ich erscheine gelobt, verachtet,

stumm, gesprächig,

traurig, fröhlich,

dumm, schlau,

und so weiter.

Jeder sieht mich irgendwie,

in einem Gestalt

in dem ich mich nicht wiedererkenne.

Meine verschiedenen Hypostasen

verstecken mich, während sie mich entfalten.

Wer kann ich sein?

Gott weiß es!

Ich muss mich betrachten

einmal im Ozean des Lichts

der sein Blick ist.

Also werde ich mich wissen können,

von Angesicht zu Angesicht mit Ihm,

in seiner Liebe

selbst wenn ich, in ihr eingetaucht

mit offenen Augen,

kann nicht derselbe bleiben:

mein Schein wird sich

jedem Augenblick erneuern

von Herrlichkeit zu Herrlichkeit

wie vom Geist des Herrn.

_________________

Dumnezeu știe cine sunt

cine mai sunt și eu?

dacă mă gândesc bine,

imaginea pe care o am despre mine

e tot mai neclară.

uneori ca să mă uit mai bine

îmi pun înainte imaginea mea

din privirea celor de lângă mine

ca pe niște ochelari

dar percep mereu altceva

ba chiar lucruri cu totul opuse

e amuzant

mă simt ca într-un labirint

cu oglinzi deformatoare

apar lăudat, disprețuit,

tăcut, vorbăreț,

trist, vesel,

prost, deștept

și așa mai departe

fiecare mă vede într-un fel

în care nu mă recunosc

diferitele ipostaze ale mele

mă ascund în timp ce mă descoperă

cine mai sunt și eu?

Dumnezeu știe

trebuie să mă văd

odată și-odată în oceanul de lumină

așa mă voi putea cunoaște

față către față cu El

chiar dacă scăldat în iubire

cu ochii deschiși

nu poți rămâne pe loc

te înnoiești

te prefaci din slavă în slavă

ca de la Duhul Domnului