Ich lebe den Moment
in welchem Gott sich in mir schleicht.
Dann liebe ich die Menschen
als ich sie geschafft
und mich in ihnen versteckt hätte,
um die Welt zu betrachten
durch ihre Augen
in denen die quälende Traurigkeit
sich in Freude verwandelt.
Und wenn ein Unbekannter
an mir vorbeigeht,
klingt es wie:
Grüß Gott, leb wohl!
Ich verschleiße meine Beine im englischen Garten.
Der Frühling kommt plötzlich,
sowie Frieden, der uns erobert hat
ohne es zu merken.
____________
trăiesc clipa
când Dumnezeu se strecoară în mine
îi iubesc pe oameni
de parcă i-aș fi făcut eu
și m-aș fi ascuns în ei
să privesc lumea prin ochii
în care tristețea răvășitoare
se preschimbă în bucurie
și când un necunoscut
trece pe lângă mine
răsună în gând:
bine te-am găsit, adio
îmi tocesc picioarele în grădina engleză
primăvara vine pe neașteptate
ca o pace care ne-a cucerit
fără să ne dăm seama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu