Mensch
Jedes Teilchen von mir ist ein Mensch
der seine Rechte beansprucht.
Ich weiß nicht, was ich mit diesen Leuten
voller Angst und Schmerz
mit einem großen Bedürfnis nach Sanftmut
anfangen soll.
Sie tragen mich von Ort zu Ort
tuen meinen Willen,
aber manchmal empören sie sich und schreien:
Wir wollen auch aus der Dunkelheit herauskommen!
Siehst du nicht, dass wir sterben?
Gib uns Hoffnung,
führe uns zum Licht!
Aber ich kenne den Weg nicht, sage ich.
Dann rufe das Licht bei uns zu kommen,
die Angst, die an uns hängt,
den Schmerz, der unser Weinen weckt zu lindern.
Und ich falle mit dem Gesicht auf dem Boden und bete
und sie fallen zu Boden und seufzen.
Und ein Strahl läuft durch uns und wir wissen nicht mehr
an welchem Tag und Ort
und wenn wir viele oder eins sind.
___________________
om
fiecare părticică din mine e un om
care-și cere drepturile
nu știu ce să mă fac cu poporul acesta
plin de frici și dureri
cu o uriașă nevoie de blândețe
care-și cere drepturile
nu știu ce să mă fac cu poporul acesta
plin de frici și dureri
cu o uriașă nevoie de blândețe
el mă poartă din loc în loc
îmi face voile
se mulțumește cu puțin
dar uneori se revoltă și-mi strigă:
îmi face voile
se mulțumește cu puțin
dar uneori se revoltă și-mi strigă:
vrem și noi să ieșim din întuneric
nu vezi că murim?
dă-ne o speranță
du-ne la lumină
nu vezi că murim?
dă-ne o speranță
du-ne la lumină
dar nu știu calea, zic
atunci cheamă lumina să vină
să potolească frica ce atârnă de noi
durerea ce ne trezește vaietul
să potolească frica ce atârnă de noi
durerea ce ne trezește vaietul
și eu cad cu fața la pământ și mă rog
și ei cad cu fața la pământ și suspină
și ei cad cu fața la pământ și suspină
și o rază trece prin noi și nu mai știm
în ce zi și în ce loc ne aflăm
și dacă suntem mulți sau unul
în ce zi și în ce loc ne aflăm
și dacă suntem mulți sau unul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu