Gedicht im Zyklus: "Mediterrane" (Florin Caragiu, "Sein", Platytera Verlag, Bukarest, 2018)

*

Du ziehst dich zurück, um mehr Sicht

zu decken. Eine Armee von Booten schaukelt
das Meer. Der Tisch ist voll. Alle Dingen,
im Blick der sich von dir aufbindet,
sind eine vibrierende Saite zwischen Tag und Nacht.

Langsam kostest du, um das Leben nicht zu stören.
Ein Fisch schwimmt im Himmel. Sein Schwanz
trifft die verlassene Luft. Der Raum sinkt
in deine Handfläche, die über meine ausruht.

*

te dai înapoi să poţi cuprinde mai mult

cu vederea. o armată de bărci leagănă

marea. masa e plină. orice lucru

în privirea ce se dezleagă de tine

e o strună vibrând între noapte şi zi.

guşti încet, să nu tulburi viaţa.

un peşte înoată-n văzduh. coada-i

loveşte aerul părăsit. spaţiul se lasă

în palma ta, peste a mea odihnită.