Hin und Her / du-te vino

Hin und Her

Der Zug verlässt den Bahnhof
mit einem Gefühl des schon Gesehenes
meiner Abwesenheit auf dem Bahnsteig,
ohne zu wissen,

dass ich mich in ihn eingeschlichen habe.

So fährt er in die Alpen
fröhlich und ruhig 

über Rauhreifausbreitungen,
mit einer diskreten Nostalgie,
und zählt die Bäume
bis sie eine durchgehende Linie werden,
hört dem Leben zu und treibt es voran

als eine Farbe die sich in mir verliert.

Im Tunnel verlor ich das Signal.

Ich träume bunt
die Hütten am Bergkamm,
das dunkle Grün des Waldes,
die schwarze Erde,
dünne Bäume wie Pinseln
und uns beide
betastend die Weihnacht
die uns geschmückt hat,
so und darüber hinaus.

_____________

du-te vino

trenul pleacă din gară

cu un sentiment de déjà vu

al absenței mele de pe peron,

fără să știe că m-am furișat în el,

și merge așa spre alpi

vesel și liniștit

peste întinderi de chiciură,

cu o discretă nostalgie

numărând pomii

până devin o linie continuă,

ascultă viața

și o duce mai departe

ca pe o culoare pierdută în mine.

în tunel am pierdut semnalul.

visez colorat

căsuțele de pe coama dealului,

verdele închis al pădurii,

pământul negru,

copacii subțiri ca niște pensule

și noi doi

pipăind crăciunul

ce ne-a împodobit

așa și pe dincolo.