Der Tag des Herrn / ziua Domnului (Florin Caragiu, "Sein", Platytera Verlag, Bukarest, 2018)

Der Tag des Herrn

Als du klein warst, mochtest du gerettet werden.
Du hast das geträumt
in deinen Sinnen, die durch Schönheit
verletzt waren.

Dieses "Nichts", das passiert
wenn ich neben dir sitze

und die Verschiebung des Augenblicks spüre,
treibt das Hässliche weg,
lässt die Dinge gehen,
erstaunt, ihre Füße zu behalten
auf diesem Meer der Misserfolge
worin die Leute schwimmen.

Auf deine Weise bist du
eine Ikone im leeren Bereich des Fensters,
dort gesetzt
um nicht vom Welt-Ausblick gestohlen,
aber entführt zu werden
von der Liebe, die ein regungsloses Gesicht

in Bewegung setzt.

Man sagt: wenn wir entstehen
sagen wir "Ja" zum Leben,
auch wenn augenblicklich
sein ganzer Horror auftaucht,
weil diese Freude des Seins ist
die Stille der Tiefe ohne Wellen
in der uns Gott liebt

und wir sie gespürt haben.

____________________

ziua Domnului

când erai mică îți plăcea să fii salvată.

visai asta

în simțurile tale rănite de frumusețe.

acest „nimic” ce se-ntâmplă

când stau lângă tine și simt translația clipei

alungă urâtul,

face să meargă lucrurile

uimite că le țin picioarele

pe marea aceasta de neîmpliniri

în care înoată oamenii.

ești în felul tău

o icoană în locul gol al ferestrei,

pusă acolo

nu să nu mai fiu furat de priveliștea lumii,

ci să mă răpească

dragostea ce face un chip nemișcat viu.

se spune că atunci când ne naștem

spunem „da” vieții,

chiar dacă ni se arată-ntr-o clipă

toată grozăvia ei,

pentru că bucuria asta de a fi

e liniștea fără valuri a adâncului

în care Dumnezeu iubește

și noi am simțit-o.