Der Abstieg zur Hölle
Fasziniert vom Zauber des Nichts verschluckten wir den Tod
und wir haben uns in unserem eigenen Schatten
aufgelöst.
aufgelöst.
Wir können mit unserem Körper nicht mehr füllen
den Abstand zwischen den Augen und dem Herzen.
Die Dunkelheit zittert, wenn wir uns schauen
durch die transparenten Wunden Jesu,
die wir zerkratzt haben, ohne zu wissen warum,
als wir uns außerhalb von uns aufwachten.
Mit trägen Händen warten wir
auf die Berührung, die unser Inneren
im ungenähten Hemd anzieht.
____________________
pogorârea la iad
fascinaţi de vraja nimicului am înghiţit moartea
şi ne-am dizolvat în propria umbră
nu mai putem umple cu trupul
distanţa dintre ochi şi inimă
întunericul tremură când ne privim
prin rănile transparente ale lui Iisus
pe care le-am scrijelit fără să ştim de ce
trezindu-ne în afara noastră
cu mâinile inerte aşteptăm
atingerea ce ne îmbracă pe dinăuntru
în cămaşa necusută
şi ne-am dizolvat în propria umbră
nu mai putem umple cu trupul
distanţa dintre ochi şi inimă
întunericul tremură când ne privim
prin rănile transparente ale lui Iisus
pe care le-am scrijelit fără să ştim de ce
trezindu-ne în afara noastră
cu mâinile inerte aşteptăm
atingerea ce ne îmbracă pe dinăuntru
în cămaşa necusută
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu