Gott weiß wer ich bin
Wer kann ich sein?
Wenn ich gut denke,
mein eigenes Bild über mich
ist benebelt.
Manchmal um klarer zu sehen
schaue ich an mein Bild
durch die Augen der Menschen neben mir
wie durch eine Brille.
Aber ich sehe immer etwas anderes,
sogar ganz entgegengesetzte Dinge.
Es ist lustig.
Ich fühle mich wie in einem Labyrinth
mit verformbaren Spiegeln:
ich erscheine gelobt, verachtet,
stumm, gesprächig,
traurig, fröhlich,
dumm, schlau,
und so weiter.
Jeder sieht mich irgendwie,
in einem Gestalt
in dem ich mich nicht wiedererkenne.
Meine verschiedenen Hypostasen
verstecken mich, während sie mich entfalten.
Wer kann ich sein?
Gott weiß es!
Ich muss mich betrachten
einmal im Ozean des Lichts
der sein Blick ist.
Also werde ich mich wissen können,
von Angesicht zu Angesicht mit Ihm,
in seiner Liebe
selbst wenn ich, in ihr eingetaucht
mit offenen Augen,
kann nicht derselbe bleiben:
mein Schein wird sich
jedem Augenblick erneuern
von Herrlichkeit zu Herrlichkeit
wie vom Geist des Herrn.
_________________
Dumnezeu știe cine sunt
cine mai sunt și eu?
dacă mă gândesc bine,
imaginea pe care o am despre mine
e tot mai neclară.
uneori ca să mă uit mai bine
îmi pun înainte imaginea mea
din privirea celor de lângă mine
ca pe niște ochelari
dar percep mereu altceva
ba chiar lucruri cu totul opuse
e amuzant
mă simt ca într-un labirint
cu oglinzi deformatoare
apar lăudat, disprețuit,
tăcut, vorbăreț,
trist, vesel,
prost, deștept
și așa mai departe
fiecare mă vede într-un fel
în care nu mă recunosc
diferitele ipostaze ale mele
mă ascund în timp ce mă descoperă
cine mai sunt și eu?
Dumnezeu știe
trebuie să mă văd
odată și-odată în oceanul de lumină
așa mă voi putea cunoaște
față către față cu El
chiar dacă scăldat în iubire
cu ochii deschiși
nu poți rămâne pe loc
te înnoiești
te prefaci din slavă în slavă
ca de la Duhul Domnului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu