Beruhige dich / liniștește-te (Florin Caragiu, "Sein", Platytera Verlag, Bukarest, 2018)

Beruhige dich

Siehe und glaube,
glaube und siehe:
der Wirbel, der Tausende von Kreaturen verschluckt
fängt mit dir an.

Meistens wenn du etwas sagst,
verlässt dich das Wort,
und wenn es sich direkt durch die Decke erhöht
ziehst du dich zurück:
der Körper ist nicht bereit.

Dafür musst du ein wenig sterben –
endlos gehst du durch alle möglichen Orte

mit deinem Hund,
und sprichst mit allen möglichen Leuten.

Manchmal leuchtet es auf,
andermal wird es dunkler.

Und nicht plötzlich, aber Hinweise,
Flashbacks, fehlende Links sammelnd,
erkennst du wie das Tier versteht

dass du es nach dir ziehst,
und deinem Gedanken zu folgen ist es willig,  
wenn du dich langsam auf den Sessel setzt.

 _________________________

liniștește-te

să vezi și să crezi,

să crezi și să vezi,

vârtejul ce-nghite mii de făpturi

începe cu tine. 

de cele mai multe ori când spui ceva

cuvântul te părăsește,

și când se-nalță direct prin tavan

te tragi înapoi,

trupul nu-i pregătit.

pentru asta trebuie să mori puțin,

să mergi la nesfârșit

prin tot felul de locuri cu câinele tău,

vorbind cu tot felul de oameni,

uneori luminându-se,

alteori întunecându-se.

și nu dintr-o dată, ci culegând mărunte indicii

străfulgerări, verigi lipsă,

îți dai seama că el – animalul – înțelege

că-l tragi după tine

și e gata

să-ți urmeze gândul când te lași încet pe fotoliu.