sâmbătă, 20 octombrie 2018

Gedicht im Zyklus: "Stavros" (Florin Caragiu, "Sein", Platytera Verlag, Bukarest, 2018)


*

Die langsame Horizontexplosion anschauend
sitzt der schwarze Hund mit der Schnauze
auf seinen Pfoten. Seine Haare flattern in der Brise,
während er immer noch davon träumt,
wie wir  zwischen den Zuckerrohrstöcken
die im Sand fest gesteckt sind
zum Strand gehen. Von oben beobachtet uns
ein Spatz. Nach den Wellen, die kommen und  
                                                           wegziehen,
versinken die Sohlen leicht
als ob wir in einer Sanduhr gepflanzt wären
in welcher das Meer unsere Füße
mit den Haaren ihres Kopfes wäscht.

*

Câinele negru stă cu botul pe labe
privind explozia lentă a orizontului.
Părul îi flutură la atingerea brizei
în timp ce el, nemișcat, visează cum o luăm spre plajă
printre bețele de trestie înfipte în nisip.
Din vârful lor, ne pândește o vrabie.
În urma valurilor ce vin și pleacă tălpile se afundă 
                                                                           ușor
de parcă am fi plantați într-o clepsidră
în care marea ne spală picioarele cu părul capului ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu